Arta naivă contemporană românească se zbate între furcile caudine ale lipsei şcolilor de profil, expoziţiilor, artei academice, colecţionarilor şi criticilor de artă. Cîţiva agenţi activi care o direcţionează, reversul fiind că în acest fel o feresc şi de lîncezeală. Cum stau lucrurile cu adevărat în arta naivă contemporană autohtonă discutăm cu mai mulţi actori implicaţi în critica, organizarea de evenimente, curatoriatul sau şcoala artei naive româneşti.

Care este raţiunea artei naive contemporane româneşti ? Cum vedeţi scena de artă naivă contemporană din România din această perspectivă ?

1. Ramona Novicov, critic de artă: Arta naivă punctează un alt parcurs şi tonus creativ, foarte interesant din punctul de vedere al psihologiei artei. Ea menţine o linie alternativă în raport cu arta profesionistă, o linie mereu proaspătă, hrănită din melosul popular. Prin arta naivă vorbeşte energia creatoare ancestrală, irepresibilă, ce apare la suprafaţa expresiei plastice asemeni unui izvor spontan. Prin această spontaneitate şi prospeţime este valoroasă.
2. Mircea Stroe, preşedinte Asociaţia Artiştilor Naivi din România: O parte din arta naivă contemporană românească este, la ora actuală, tributară mercantilismului. Putem schimba acest lucru, şi cred că va merita, arta naivă românească are un mare potenţial, încă nedetectat.
3. Liviu Andronic, director Şcoala Populară de Arte Botoşani: Rațiunea artei naive contemporane românești rezidă din însăși existența ei.

Fiecare dintre dumneavoastră are o profesie diferită, abordaţi deci arta din aproape toate unghiurile. Există artişti naivi valoroşi în România ? Ce procent din totalul celor pe care-i cunoaşteţi au ajuns în galerii mari sau expun preponderent în străinătate ?

1. Desigur, există deja vedete, artişti consacraţi ai acestui gen distinct. Talentul îşi spune cuvîntul, evident, deci există o ierarhie valorică. Unii sunt deopotrivă imaginativi dar şi tehnici, dobândind astfel un stil propriu de exprimare. Ei sunt remarcaţi de colecţionari şi alimentează piaţa artistică cu lucrări deosebite în limitele genului lor.
2. Categoric, există artişti naivi valoroşi în România ! Puţini dintre ei au ajuns în galerii mari, dar există destui încă nedescoperiţi de curatori şi colecţionari.
3. Pentru mine, cei mai valoroși artiști sunt cei care se exprimă. Nu știu care e diferența între a expune la Botoșani sau la New York. Poate pecuniară !?

Curatoriatul de artă naivă cum este reprezentat ? Există colecţionari de artă naivă românească ?

1. Curatoriatul este curatoriat. El poate fi profesionist sau diletant. Cel diletant recurge mai mult sau mai puţin abil la improvizaţii facile sau spectaculoase, dar este lipsit de concept. Conceptul expoziţional e cel care conferă calitate unui act curatorial. Nu cunosc în detaliu felul în care funcţionează piaţa artistică în domeniul artei naive, dar sunt convinsă că există oameni care înţeleg fenomenul şi îl văd fie ca pe o afacere profitabilă, fie ca un prilej real de bucurie estetică, fie ambele la un loc. În acest sens, al extinderii şi evaluării pieţei de artă naivă, existenţa Asociaţiei Artiştilor Naivi din România joacă un rol pe care îl văd foarte important.
2. Curatori de artă naivă, în accepţiunea termenului de „curator”, stricto sensu, sînt foarte puţini. Ca să fim sinceri, din cei puţini existenţi mare parte nici măcar nu se pot numi curatori. Ei sînt doar angajaţi în instituţii publice care ar trebui să se ocupe cu chestii legate de cultura şi arta populară şi, cum nu prea au activitate şi trebuie să-şi justifice cumva salariile, inventează tot soiul de expoziţii de artă naivă, unele dintre ele fără nici un rost şi fără nici un ecou. Există însă şi cîţiva curatori competenţi, care „dau tonul” în domeniu. Colecţionari de artă naivă sînt, un număr în creştere accentuată de cîţiva ani încoace. Oameni pasionaţi, avizaţi, care cumpără selectiv şi numai artişti care au ceva de spus, „vîrfurile” artei naive româneşti dar şi debutanţi cu mare potenţial. Asociaţia Artiştilor Naivi din România consiliază cîţiva dintre aceştia şi vă pot spune că valoarea colecţiei lor va creşte în timp, mai ales că mulţi dintre artiştii naivi membri ai asociaţiei sînt oameni foarte în vîrstă şi nu se ştie cît vor mai putea picta.
3. Există atît colecţionari cît şi investitori în arta naivă românească. Ambii îşi profesionalizează creşterea investiţiei, devenind curioşi şi interesaţi de valoarea monetară a colecţiei lor. Investiţia în artă, în general, este o alternativă investiţională viabilă, deoarece cotele artiştilor naivi români nici măcar nu se apropie de maturitatea meritată.

Ce înseamnă colecţii şi colecţionari de artă naivă pentru ţara noastră ?

1. Înseamnă o abordare profesionistă, calificată, a acestui fenomen artistic, încurajarea lui, valorizarea lui în funcţie de calităţi estetice certe. Colecţionarii pot genera o emulaţie benefică pentru pictorii naivi, pot direcţiona cote valorice bazate pe criterii reale.
2. Pasiune, conştiinţa valorii acestor artişti naivi care au contribuit la supravieţuirea prin cultură a naţiunii noastre, gusturi personale. Eu recomand oricui să aibă în vedere, la achiziţionarea de artă naivă, dincolo de creşterea valorii de piaţă a unui artist, de criteriile estetice personale, de gust şi valoare intrinsecă. Să cumpere ce le place dar să-şi educe permanent gusturile, căci arta naivă este în primul rînd o investiţie de suflet.
3. Nu-i nevoie de bugete exorbitante pentru a investi în arta naivă românească. În plus, cei despre care ştiu personal că deţin o colecţie de artă naivă, au o relaţie specială cu obiectele pasiunii lor.

Care credeţi că ar trebui să fie ingredientul numărul unu pentru a alege un artist naiv care să participe la Festivalul Naţional de Artă Naivă ?

1. Viziunea sa plastică, adică modul de a transfigura realitatea, deci încărcătura poetică a imaginii, susţinută de calitatea înaltă a execuţiei tehnice.
2. Calitatea lucrărilor, imaginaţia, tehnica, coloristica şi altele.
3. Expresia artistică.

Cînd alegeţi să expuneţi un artist, sau să scrieţi despre un artist, vă uitați în dosarul lui de presă ? Critica de artă are vreo importanță în acest caz ?

1. În primul rînd mă ghidez după ceea ce văd, deci după calităţile intrinseci ale imaginii. Îmi ascult deci vocea interioară şi mă bazez pe ochiul meu format şi lipsit de prejudecăţi. Citesc texte critice după ce mi-am format propria mea opinie, mai degrabă din consideraţie pentru colegii de breaslă.
2. La mine cred că funcţionează mai degrabă dictatura propriului gust.
3. Mie toate acestea mi se par ca o foaie de turnesol. Chiar dacă critica este defavorabilă, dacă văd o expoziţie îmi dau seama şi singur de valoarea ei.

Mergeţi la muzee ?

1. Pentru mine totul este un muzeu, totul este un spectacol vizual ce îmi oferă bucuria de a descoperi şi asocia idei şi imagini.
2. Peste tot pe unde mă duc. Muzeele sînt primele pe lista must seen.
3. Mereu.

Are Oradea suficiente muzee ? Care vă place cel mai mult ?

1. Iubesc aceste muzee, toate. Toate au ceva de spus şi nu contenesc să mă bucure fie şi prin simpla lor existenţă, rabdătoare şi plină de înţelesuri.
2. Din nefericire, în Oradea nu există nici măcar jumătate din muzeele care ar putea exista. Dintre acestea, cel mai mult îmi place viitorul Muzeu de Artă Naivă.
3. Puține, dar cu o notă de sobrietate care conferă o mare prestanță.

S-ar putea înfiinţa, la Oradea, un muzeu de artă naivă ? Ce şanse ar avea să se impună ?

1. Ar fi un punct cert de atracţie pentru turismul cultural şi pentru piaţa artistică. Dacă de această acţiune concertată se va ocupa prietenul nostru Mircea Stroe, tenacitatea sa sigur va reuşi să scoată la lumina reflectoarelor un asemenea muzeu inedit. Sunt convinsă că un asemenea muzeu ar avea un succes cert, tocmai pentru că arta naivă place tuturor categoriilor de public, de orice vârstă.
2. Un Muzeu al Artei Naive este un vis pe care Asociaţia Artiştilor Naivi din România şi-l asumă, însă are nevoie de sprijinul autorităţilor publice şi al specialiştilor. Ar fi unicat în România şi ar atrage mulţi turişti, ar fi un reper instituţional.
3. Oradea, prin Asociația Artiștilor Naivi din România, a domnului Mircea Stroe și a celorlalți oameni de cultură care au rezonat la ideea promovării artei naive în spațiul bihorean și nu numai, au demostrat deja că un muzeu al artei naive este un proiect realizabil, unic, necesar.

Ce efecte mai are arta ? Mai este ea artă per se, sau este doar o extensie a mobilierului ?

1. Arta este şi va rămâne artă dacă e făcută de artişti adevăraţi, adică de oameni care ştiu să se mişte cu o anumită graţie în intervalul dintre frumuseţe şi adevăr. Restul este, am mai spus-o, marketing.
2. Arta naivă este diferită ce cea… academică. Te obligă la un anumit tip de onestitate. Atît în România cît şi în străinătate sînt din ce în ce mai mulţi pasionaţi de acest gen de artă şi am certitudinea că ei, cumpărătorii, colecţionarii, caută o artă care nu se comportă ca o extensie a mobilierului. Iar arta naivă întruneşte toate aceste premise, este… proaspătă, veselă, colorată, iar dacă priveşti un tablou de o sută de ori în tot atîtea zile diferite, vei descoperi permanent ceva nou sau care pare să fi scăpat observaţiei.
3. Dacă vorbim despre arta naivă, care exprimă de fapt ceea ce ne dorim mereu să fim, copilăroși, puri și iubitori, atunci acea ”extensie a mobilierului” nu este o caracteristică a artei naive ci doar a snobismului unora.

Ce-ar trebui schimbat în jurul nostru, în societate, pentru ca interesul pentru cultură să crească ?

1. Interesul pentru cultură să crească? Asta e ca în bancul cu Ivan şi bicicleta: ”..şi nu i s-a dat, ci i s-a furat!” . Lipseşte tot mai acut din jurul nostru educaţia, educaţia în genere, ca atitudine cultivată. Un om educat devine mai sensibil, deci mai receptiv şi la educaţia plastică. Din păcate, eu văd viitorul, inclusiv al artei, în culori sumbre, administrat în bună măsură de minţi mediocre de negustori şi funcţionari, în cel mai fericit caz. Desigur, m-aş bucura să mă înşel.
2. Eu aş introduce în curricula şcolară obligatorie un curs de istoria şi teoria artei. De aici pleacă totul, de la educaţie. E absurd ca un elev de liceu să nu ştie nimic despre artele vizuale, cînd noi trăim într-o lume din ce în ce mai vizuală ! Este un paradox al lumii contemporane, acela că deşi trăim într-un imperiu al comunicării şi imaginii sîntem de un mare analfabetism vizual. Ca un exemplu: în liceele din Italia se studiază, trei ore pe săptămînă, artele vizuale.
3. Mi-aș dori ca societatea civilă, mediul cultural și educațional, să pună presiune pe politicieni și guvernanți, să-i facă să investească resurse în educație și cultură. Să se trezească din acest ”dolce far niente”, și să conștientizeze că fără cultură și educație suntem doar o ”extensie a unui mobilier ”!

Ce citiţi acum ?

1. Recitesc „Ultima licornă” şi „Antrenamentul condamnaţilor”. Şi adorm cu Mary Poppins.
2. Acum recitesc „CeArta”. Erwin Kessler este un excelent critic de artă, de o erudiţie aparte şi o aciditate… elegantă. Recitesc cu savoare cărţile lui. Înainte am citit Carlos Ruiz Zafón. Sînt destul de eclectic.
3. Ceva de specialitate, sociologie, și recitesc „Idiotul” lui Dostoievski.

Aţi făcut, în doar cîţiva ani, din Festivalul Naţional de Artă Naivă de la Oradea, un reper în piaţa de artă naivă românească. Arta naivă v-a ales pe dumneavoastră, sau dumneavoastră pe ea ? Cum aţi ajuns să fiţi parte a celei mai reprezentative manifestări din ţară, legată de arta naivă ?

1. Exact aşa cum am ajuns sa fiu prietenă cu Mircea Stroe: prin sistemul vaselor comunicante.
2. Ne-am „ales” reciproc. Din pasiune.
3. Uneori am senzaţia că toate proiectele importante din viaţa mea au fost necesare, nu întîmplătoare. Am încercat mereu să împărtăşesc pasiunile mele cu comunitatea locală în care trăiesc, să se bucure şi cei din jur de toate aceste lucruri frumoase. Dar am şi văzut o mare oportunitate şi o dezordine crasă în piaţa de artă naivă, şi în ordinea lucrurilor mari, în orice sistem de referinţă care contează, a construi sistematic şi durabil o piaţă funcţională de artă naivă, a educa această piaţă, este o provocare pentru care nici un efort nu-i prea mare. Îmi plac lucrurile în care complexitatea şi provocarea frizează imposibilul, chiar dacă uneori munca excede.
4. Festivalul de la Oradea este un reper pentru arta naivă din România, aş putea spune un etalon al expertizei, pasiunii şi încrederii. După numai patru ani de existenţă, acest main event dedicat artei naive a reuşit să devină un formator în domeniu. Şcoala Populară de Arte şi Meserii Botoşani este, încă de la început, partenerul acestei manifestări, pe care o vom susţine permanent deoarece este una din condiţiile oricărei culturi naţionale care se respectă.

Festivalul Naţional de Artă Naivă a devenit, în numai cîţiva ani, principalul eveniment dedicat exclusiv artei naive contemporane din România şi un adevărat brand cultural. Alături de Asociaţia Artiştilor Naivi din România, organizator este Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, iar partenerul principal al festivalului este Consiliul Judeţean Bihor. De asemenea, partener în acest ambiţios proiect cultural este Muzeul Ţării Crişurilor. Contribuţia fiecăruia dintre parteneri este esenţială, Festivalul Naţional de Artă Naivă fiind rezultatul implicării acestora.