Mă întreb cîteodată care e limbajul plastic  cel mai apropiat  de limbajul universal, de acel limbaj primordial al umanităţii, de acea „limbă a păsărilor” pe care o înţelegeau, cîndva, toate creaturile acestei lumi. Răspunsul îl găsesc, încă, în arta populară, în arta copiilor şi în arta naivă a adulţilor.  Acolo se mai poate întrevedea  puterea magică a unui imperiu de semne ce ne spune că, în fond,  toţi avem  acces direct  la energia plăsmuirii imaginii, doar că mulţi dintre noi nu ştim sau am uitat calea de acces şi încântarea descoperirii acesteia. Pentru mine, arta naivă este expresia tocmai acestei încântări  de a repovesti lumea prin imagini, de a o vedea şi de a o transcrie, fără emfază, ca pe o perpetuă sărbătoare. Lumea artei naive e lumea clipelor mărunte, punctiforme, ale vieţii noastre, dar tocmai de aceea e o lume fremătătoare, delicioasă uneori, plină de umor, cel mai adesea. Imaginarul ei traduce şi actualizează cu inventivitate, precizie şi candoare ceea ce tot mai rar auzim sau simţim: bucuria de a trăi.  

Ramona NOVICOV, critic de artă