Geometria euclidiană a artei naive

Pentru mult timp şi pentru multă lume geometria euclidiană a reprezentat şi, pentru unii, ȋncă reprezintă adevărul de necontestat pentru a explica şi descrie lumea.Caracterul ei academic şi suficienţa ȋn explicarea lumii au făcut să uităm că nu se baza decât pe nişte postulate, până când nişte contestatari au pus piciorul ȋn prag arătând caracterul ei arbitrar şi limitat. Şi de atunci ȋncoace, de când au apărut geometriile non-euclidiene, s-au deschis noi lumi, inclusiv ȋn fizică.

 

La fel, dar ȋntr-un alt registru şi ȋntorcându-se la izvorul vieţii, ȋn domeniul picturii au apărut contestatari-fără-voie, arătându-ne lumea văzută prin ochii şi, mai ales, cu sufletul lor, ignorând voit criteriile academice sau convenţionale, o lume nu mai puţin adevărată, dacă nu chiar din contră, pentru cine ȋncă ştie cine şi ce e: unitară, luminoasă, pastelată, inocentă, bucolică până la oniric, transistorică, dincolo de dualisme, de taxonomii sau segregări. Lipsa perspectivei, confuzia voită a prim-planului cu fundalul la nivelul clarităţii, culorile vii, precizia detaliilor indiferent de plan, ne duc ȋntr-o viziune figurativă, asumat copilăroasă (mai ţineţi minte ?), dar nici infantilă şi nici primitivă, lipsită de orice preţiozitate. Redescoperim mirarea, egalitatea perfectă a subiecţilor, fericirea tuturor, ca atunci când ȋncă eram prieteni cu ȋngerii, cu heruvimii şi cu serafimii: florile sunt mari cât un tanc, soarele răsare din hornul casei, gardurile unesc oameni, podurile duc de la pământ la cer şi ȋnapoi, omătul este alb-imperial, apa albastră şi timpul oprit ȋn loc (poate pentru că inexistent ?).

 

Pentru André Malraux artiştii naivi sunt cei care «ȋndrăznesc să creadă că timpul nu este nimic, că ȋnsăşi moartea este o iluzie şi că dincolo de mizerie, de suferinţă şi de frică […], pentru cine ştie să vadă, să respire şi să audă» se deschide «un paradis cotidian, o vârstă de aur cu fructele ei, cu parfumurile ei, cu muzicile ei […], un eden fără de sfârşit unde izvoarele tinereţii te aşteaptă pentru a şterge riduri, oboseli» (Jean-Marie Drot, Journal de Voyage avec André Malraux. A la recherche des arts du monde entier, DVD, Doriane Films, volumul 2, Le dernier voyage d’André Malraux en Haïti).

 

Depăşind barierele artei populare, anonime, a folclorului, pictura naivă prezentată astăzi la Oradea are marele merit, prin calitatea ei artistică, de a pune oraşul nostru pe harta mondială a acestui stil, alături de Nisa, Paris, Bruxelles, Zagreb, Rio de Janeiro, Baltimore sau Moscova. Pictorii expuşi, de vârste şi origini sociale şi geografice diferite, se ȋnrudesc prin unitatea tematică şi stilistică, prin viziunea lor despre lume ca ȋntreg. O odă adusă vieţii, odă de care orădenii care ȋncă ştiu să fie copii au acum ocazia, pentru al doilea an consecutiv, să se bucure până la fericire, având un gând pentru Douanier Rousseau.

 

Cătălin Popa, Fundaţia Comunitară Oradea

05-Catalin Popa

Publicat de:

admin

Un comentariu

  1. blanaru dorina -  3 aprilie 2016 - 7:01 AM

    felicitari ! mi a placut articolul! mai asteptam!

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate ca (obligatorii):

Articole asemănătoare

Înapoi sus