Mai puţin cunoscut în România, tulcean la origine şi constănţean prin adopţie, ŞTEFAN ŞTIRBU este, fără nici o îndoială, un nume demn de respect în lumea artei naive. Născut în 12 octombrie 1939 la Tulcea, termină în 1968 Institutul de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pictură. Personaj taciturn, introvertit, retras devreme din activitate, Ştefan Ştirbu n-a fost un model de relaţionare sau de socializare, însă a fost, incontestabil, un model în lumea artei.

Pictorul se poate mîndri cu numeroase expoziţii personale şi de grup în ţară şi în străinătate, cele din Statele Unite, Franţa, Germania şi Danemarca fiind de referinţă pentru activitatea sa. Decorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de cavaler pentru realizări artistice, multe dintre lucrările lui Ştefan Ştirbu se regăsesc în colecţiile muzeelor de artă din România şi în colecţii private din străinătate.

Considerat de unii un „pointilist”, artistul realizează o imagistică structurată pe forme atent elaborate, motive şi combinaţii codificate, metaforice. Ideea de structură este omniprezentă în creaţiile lui Ştefan Ştirbu, care se disting printr-o unitate compoziţională densă, concentrată, tinzînd spre perfecţiune. Acordurile cromatice din pictura lui Ştefan Ştirbu sînt atît de rafinate încît compoziţia este observabilă abia ulterior, dominanta de culoare fiind cea care atrage atenţia mai întîi, particularizată apoi prin intervenţia grafică. Armonia şi luminozitatea substanţei cromatice, sensibil manifestate de artist, demonstrează un simţ decorativ deosebit şi o fineţe proprie marilor pictori. Tematica este subliniere şi dinamism, un accent necesar ce conferă elocvenţă. Tema, compoziţia şi cromatica, specifice artistului, sînt în mod evident complementare: nici una dintre ele nu poate exista fără cealaltă, ambele se lasă întregite una de alta, felul în care se completează reciproc fiind probabil un secret al artistului.