Face parte din numeroasa familie de pictori naivi ce reprezintă şcoala de la Brusturi. Este fiica lui Petru Mihuţ, căsătorită cu fiul renumitului „naiv” Ion Niţă Nicodin. Are numeroase expoziţii personale şi de grup, în ţară şi străinătate (Franţa, Egipt, Polonia, Maroc, Ghana, Portugalia, Canada, India, Austria, Germania, Suedia) şi este bine reprezentată în colecţii publice şi particulare din toată lumea.

Încă de foarte tînără (abia împlinise 20 de ani), pe altoiul dintre fondul aperceptiv al artistei şi o sensibilitate originară alimentată de satul natal, se dezvoltă o conştiinţă artistică a cărei forţă rupe orice zăgaz. Simbolistica etnografică funcţionează în primul rînd prin raportare la universul mental şi afectiv al pictoriţei, adevărate jaloane evocative ce ajung la privitor sub forma deghizată a unei imagini pitoreşti, un complex joc imagistic ce decide asupra impresiei generale, asupra factorului etnic principal ce se desprinde din ansamblu.

Într-o viaţă de om, Rodica Nicodin pare să fi reuşit să trăiască două vieţi paralele: una proprie, hărăzită de ceruri, iar cealaltă a imaginaţiei, a fantasticului aşternut din doruri şi vise. Fără îndoială că opera ei este o adevărată poezie în culori, căci tot ce zboară din sufletul acestei artiste deosebite – creatoare de imagini celeste izvorîte din fiinţa mult prea trudită a românului legat de glie şi familie, de limbă şi tradiţie, copleşit de doruri şi vise neîmplinite – este de un lirism nemaipomenit.