Alchimistul artei naive, aşa ar putea fi supranumit Gheorghe Babeţ, unul dintre cei mai mari artişti naivi din România, cu un stil şi o tehnică unice în lume.

Fost lăcătuş mecanic şi, în timpul liber, poet în dialectul bănăţean (a publicat patru cărţi de poezie şi proză de literatură dialectală, câştigând chiar importantul premiu „Marius Munteanu”), Gheorghe Babeţ este acum pensionar. A fost întotdeauna printre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi artişti naivi din România. Datorită stilului unic şi a tehnicii complet originale, faima sa a cucerit occidentul, circa 85% dintre tablourile sale afându-se în colecţii private din afara ţării, cu precădere în Canada, Statele Unite, Elveţia, Suedia, Austria şi Germania.

Efectul întâmplării asupra destinului

Nume de referinţă în arta naivă contemporană, Gheorghe Babeţ a fost atras încă de mic de culori. Desena într-una, dar avea note mici la desen, deoarece profesorii nu înţelegeau foarte tare „operele” elevului Babeţ. „Probabil dacă aveam parte de profesori care să mă înţeleagă aş fi apucat mai repede drumul artei. Aşa, abia la 22 de ani m-am apucat de pictura de şevalet, pictând însă comercial. N-am avut un gen până când o pură întâmplare a făcut să văd un afiş de înscriere la Şcoala Populară de Arte. Concurenţa a fost mare, cam cinci pe un loc, dar am intrat şi, după un an de studiu, am descoperit, tot din întâmplare – observaţi de rol important a jucat întâmplarea în viaţa mea – un album al lui Henri Le Douanier Rousseau, scos de Editura Meridiane. În clipa aceea am înţeles: asta vroiam să fiu, pictor naiv. Cu toate că nici măcar nu ştiam că acest gen de pictură se numeşte «naivă», dar am simţit intens că pasiunea mea pentru natură, combinată cu fantezia nativă pe care profesorii de desen din şcoala generală n-o înţeleseseră, vor fi unite de fenomenala libertate de exprimare pe care o descopeream în arta naivă”, mărturiseşte Gheorghe Babeţ astăzi.

Ce au însă atât de special tablourile artistului bănăţean încât să merite atenţia şi aprecierile colecţionarilor şi criticilor ? Stilul şi tehnica, unice în lume. Practic, culorile cu care pictează sunt rezultatul unor experimente aproape de laborator. Pentru că în vremurile în care artistul s-a apucat serios de pictură, materialele se găseau greu, iar el lucra în mediul industrial, la Uzinele Mecanice, a început să picteze iniţial cu vopsele industriale, apoi cu cele pe bază de ulei. „Atunci mi-a trecut prin cap să le amestec, să fac diverse combinaţii ! Am scos uleiul din vopseaua clasică şi l-am înlocuit cu nitrodiluant. Aşa am descoperit că unii pigmenţi, mai ales cei organici, intrau în reacţie cu nitro. I-am eliminat. Ca să le fac mai rezistente la lumină, am pus eşantioane identice de pigmenţi pe câte două cartoane. Pe unul l-am ţinut la întuneric, iar pe celălalt într-un atelier de sudură. Ultravioletele au devastat pur şi simplu unele culori. Le-am eliminat şi pe acestea. Am experimentat ani de zile, ca un alchimist, până când am descoperit amestecurile şi culorile perfecte”, mai spune Gheorghe Babeţ.

Pictorul a mai utilizat, de-a lungul carierei, şi alte materiale ciudate: anilină, ojă, medicamente „colorate” ca albastrul de metil, ba chiar şi pudră de cacao sau turmeric. Nitrolacurile „inventate” de el special pentru pictură, a căror „reţetă” o păstrează cu sfinţenie, sunt sigure şi, mai ales, foarte rezistente în timp. Datorită acestei tehnici unicat, precum şi datorită stilului luxuriant, tablourile lui Gheorghe Babeţ au fost de multe ori catalogate drept curiozităţi ale genului, dar l-au şi propulsat în elita artei naive mondiale.

Prima expoziţie la care a participat Gheorghe Babeţ a avut loc în 1977, pe când era în ultimul an la Şcoala Populară de Arte. „Privind înapoi, astăzi, mi se pare extraordinar că practic în ultimii ani de şcoala am fost lăsat să pictez de capul meu. Profesoara îi certa pe cei care voiau să-mi dea sfaturi, ca să-mi păstrez nealterat stilul, spunea dânsa”. La toate expoziţiile ulterioare, Babeţ a obţinut premii importante, lucrările fiindu-i cumpărate aproape instantaneu. După 1989 apariţiile expoziţionale ale artistului s-au rărit considerabil, în ultimii douăzeci de ani intrând într-un con de umbră total. Asociaţia Artiştilor Naivi din România l-a convins cu greu să revină în lumina reflectoarelor, în cadrul unui proiect care şi-a propus să scoată la lumină nume uitate ale artei naive. „Ne-a trebuit un an şi jumătate să-l facem pe dl. Babeţ să înţeleagă că locul dumnealui este aici, alături de noi, alături de arta naivă. Că lumea artei naive este mai săracă fără dânsul, şi că poate fi un bun exemplu artistic pentru tinerii care vin din urmă. Suntem onoraţi să-l avem aici, la Festivalul Naţional de Artă Naivă, şi sperăm să continue să ne ofere opere de artă naivă care să bucure posteritatea”, spune preşedintele organizaţiei. Considerat unul dintre cei mai mari artişti naivi nu doar din România, ci şi din lume, Gheorghe Babeţ uimeşte şi astăzi cu inventivitatea şi tematicile lucrărilor sale.