Arta naivă este o experienţă mult mai intimă faţă de arta „academică”, dar, pentru ca oamenii să-i perceapă magia, a fost nevoie de încăpăţânarea unor oameni pasionaţi, timp de ani de zile. Într-un moment în care cultura orădeană şi cea românească aveau nevoie de ceva nou, o mână de oameni a avut curajul de a visa la un alt fel de main event, iar visul a devenit Festivalul Naţional de Artă Naivă, singurul de acest fel de pe scena culturală autohtonă.

Manifestarea încearcă în fiecare an să aducă artişti noi, majoritatea lor în urma unei selecţii riguroase. Anul acesta puteţi admira în premieră minunatele pînze ale lui Nicolae Pătru, unul dintre cei mai buni artişti naivi contemporani, apoi lucrări semnate de Lucian Boţa şi Gheorghe Munteanu, precum şi artă naivă urbană (un curent mai rar întîlnit în arta naivă contemporană românească) de Cristian Bădilă. Alţi artişti naivi care expun în premieră la Oradea sînt Anton Palade, Rodica Nicodin (o deosebită reprezentantă a şcolii de la Brusturi), şi Adrian Donisanu, ale cărui culori şi compoziţii chagalliene vor încînta privitorii. Aceştia nici măcar n-au nevoie să ştie ce este arta naivă, trebuie doar să fie open minded. Nu este o artă a elitelor, este o artă care crează oricui bună dispoziţie. Oricine se poate bucura de ea, tînăr sau vîrstnic, cu pregătire în artă sau fără. Arta naivă este în muzeu, dar nu este un muzeu. Încă. Vedem că lumea începe să cunoască din ce în ce mai bine arta naivă după modul în care reacţionează în sălile de expoziţie. Am avut vernisaje cu sute de oameni în sală şi toţi ascultau în linişte expozeele vorbitorilor. În comparaţie cu arta… academică, clasică, arta naivă are cîteva diferenţe ce transformă experienţa privirii într-o trăire oarecum mai intimă. Arta naivă este în primul rînd o experienţă personală şi de aceea expoziţiie sînt atît de speciale pentru public. La o expoziţie de artă naivă ai senzaţia că tot satul s-a adunat într-un tablou, că vecinii tăi sînt cei pe care-i priveşti sau că familia de vis-a-vis, cu fiecare personaj transformat într-un instrument, cu o vizibilă complicitate jucăuşă între ele. O întîmplare reală şi amuzantă este relevantă în acest sens: la expoziţia de anul trecut din cadrul Festivalului Naţional de Artă Naivă, o familie de orădeni, după ce privesc îndelung operele expuse, spune „Mîine luăm copiii şi merem pînă-n sat, că n-am mai fo’ dă mult” !

În fiecare an, organizatorii încearcă să vină cu o temă. Anul acesta este „toamna”. Tablourile cu această tematică vor fi expuse toate într-o singură sală, pentru ca la vernisajul din 13 octombrie ora 17:00 privitorii să poată descoperi cum a văzut fiecare artist toamna.