Om simplu dar meticulos, fost contabil cu un simţ al datoriei exacerbat, impunîndu-şi mereu un standard înalt, artistul băcăuan a realizat repede că pictura naivă înseamnă şi înfăţişarea unor realităţi, a unor experienţe personale zugrăvite la nivelul unor emoţii împărtăşite. Gheorghe Clit (1933 – 2017) era un om plin de viaţă, pe care o regăseşti şi în picturile sale, în imaginile satului natal ori în scenele cotidiene.

Nedesluşitul ţipăt al luminii ce îşi soarbe vigoarea din întregul tablou, lasă să se ghicească soarele veşnic rotund, care îşi modelează forma după pensula artistului. Soarele lui Gheorghe Clit pare mereu într-o stare de levitaţie, sau macar în stare de contemplaţie.

Descoperim la Gheorghe Clit efecte interesante de ecleraj ce sugerează lumina filtrată de coroanele inexistente ale unor copaci abia schiţaţi, dinamica plină de lentoare a tematicilor, o coloristică ce empatizează cu spiritul ludic al demersului artistic, în complicitate cu un discurs precipitat, colocvial, al formelor. Acestea par neterminate, abia schiţate cum sînt, iar privitorul se întreabă unde încep lucrurile şi care e capătul lor ? Răspunsul îl găseşte, mereu, într-un nou tablou al artistului…