Deşi pentru mulţi ideea de ceramică echivalează cu o călătorie în timp sau cu piesele inevitabil întîlnite la orice tîrg ţărănesc, obiectele Carolinei Costineanu spun o cu totul altă poveste. Asimetria formelor departe de cuminţenie, combinaţiile de culori la fel de îndrăzneţe şi neaşteptate ca o aromă nouă pe care o regăseşti în farfuria unui restaurant bun, toate detaliile ce recompun plăcerea unui lucru frumos şi bine făcut, fac parte din farmecul operelor acestei ceramiste înnăscute. De o robacitate fără pereche în mediul de lucru al atelierului, tînăra artistă este şi un interlocutor plăcut şi avizat, redefinind perspectiva asupra ceramicii ca mediu estetic şi conceptual, rezultat al medierii dintre realitatea empirică şi imaginaţie.

Este şi o dulce ironie peste formele născocite de ceramistă. Un modelator al inocenţei care evită arhaicul şi lucrează în şoaptă, ca un iluzionist. Carolina Costineanu modelează ţintind intuitiv spre diafan şi miez de poveste. Toate obiectele ei din ceramică sînt inventive, şugubeţe şi aproape de universul cotidian. Colecţia de bufniţe a artistei, scoasă parcă din bazarul naturii, este parcă un imaginar al ceramicii, ca un colocvial discurs de inventivitate şi înseninare.

Lutul modelat de Carolina Costineanu şi de focul prieten devine ceramică atunci cînd artista consideră că merită, dar nu mai devreme ca el să comunice ceva. Sub mîinile dibace ale artistei se petrece, aşadar, un soi de proces ireversibil de reinvestire a ceramicii cu noi sensuri şi materialităţi.